activistulverde

Probabil putina lume a auzit de Parcul National Buila-Vanturarita. Acest lucru e de inteles avand in vedere faptul ca putine persoane au avut ocazia sa invete la scoala despre el – parcul a fost infiintat relativ recent, prin 2004, si ocupa doar 4186 ha, fiind astfel cel mai mic din Romania.

 

Pe de alta parte, tot mai multor oameni le devine evident faptul ca societatea noastra supertehnologizata, secularizata, consumista si alienanta este – in ciuda "negationistilor" de orice fel – cea care a dus direct si indirect la distrugerea mediului inconjurator si la distorsionarea viziunii noastre despre lume, la "denaturarea" relatiilor noastre cu celelalte specii de pe Terra.

 

Desi unii dintre noi constientizam mai mult sau mai putin acest lucru, totusi nu putem  sau nu vrem sa gasim o solutie, ba chiar o posibila alternativa.

 

Insa iata ca altii au gasit-o pentru noi – reintoarcerea la traditii. Dar cum sa facem aceasta intoarcere? Prin ce cai? Se pot gasi solutii universale, sau numai ideile aplicate local, "punctual" dau randament real? Traditiile pot oferi solutii pentru absolut orice, sau ne putem inspira din ele, si le putem adopta si pastra numai in anumite segmente ale societatii si vietii noastre sociale? Multe si diverse ar fi intrebarile carora trebuie sa le raspunda sociologii dar si oamenii de stiinta din zona stiintelor naturale…

 

Ce legatura au toate acestea cu parcul mai sus mentionat? Are. Pentru ca acest mic parc este un exemplu de "mariaj fericit" al ecologiei si traditiei.

 

In perimetrul acestui parc administrat de Asociatia Kogayon in
parteneriat cu Romsilva coexista numeroase elemente ale patrimoniului
natural – habitate naturale, păduri
virgine, numeroase specii ocrotite ale florei şi faunei, situri
mineralogice şi paleontologice, peşteri – dar si obiective de interes
spiritual si cultural-istoric: manastiri, schituri, arhitectura
taraneasca traditionala precum si obiceiuri locale. 

 

Chiar in acest moment, in localitatea Horezu are loc Seminarul international cu tema "Rolul culturii si al traditiilor locale in conservarea naturii. Studiu de caz – Parcul National Buila-Vânturarita”. Seminarul ce a inceput la data de 31 iulie, va dura pana pe 4 august si are drept initiatori: EGEA Europa (Societatea Europeana de Geografie pentru studenti si tineri geografi), ASG (Asociatia Studentilor Geografi din Bucuresti) si Asociatia Kogayon.

 

Amanunte despre Parcul National Buila-Vanturarita se gasesc si intr-un interesant articol de pe pagina Societatii Romane de Radiodifuziune.

  

Iata ca, dupa o pauza indelungata de aproximativ doi ani, blogul Activistul Verde a reinviat!

 

Mai intai de toate vreau sa le prezint scuzele mele tuturor vizitatorilor, comentatorilor si abonatilor acestui blog pentru aceasta nedorita, indelungata si neanuntata "vacanta". Evenimente si factori aflati dincolo de vointa mea au intervenit brusc si m-au tinut – in toti acesti ani – departe de tastatura si de lumea online.

 

 In ragazurile pe care le-am avut spre a-mi citi mailurile am avut bucuria sa constat ca in absenta mea, blogul era viu, crestea, hranit de interesul si curiozitatea cititorilor sai.

 

De aceea, dragi prieteni, sper ca nu va parea un simplu gest de curtoazie daca va multumesc pentru aceasta. M-am bucurat cu adevarat pentru fiecare comentariu primit. Comentariile pertinente m-au inspirat, criticile mi-au dat de gandit iar laudele voastre au fost cele care mi-au sustinut moralul in lungul timp petrecut departe de lumea bloggingului.

 

Unii dintre voi mi-ati scris aici sau pe email cerandu-mi sfatul si ajutorul in diverse probleme legate de subiectul blogului. Trebuie sa recunosc ca m-am simtit usor magulita de creditul pe care mi l-ati acordat, dar in acelasi timp, sincer intristata din pricina ca nu v-am putut fi de nici un ajutor.

 

Oricum, pastrez ideile voastre in minte, si promit ca voi reveni pe viitor cu articole pe temele inspirate de voi, si astfel poate, – cine stie! – chiar daca este prea tarziu pentru a va mai fi voua de folos, le va folosi altora, aflati in aceeasi situatie.

 

In incheie, le multumesc abonatilor mei pentru rabdarea pe care au avut-o asteptand "reinfrunzirea" blogului, precum si tututor prietenilor mei de acasa si din lume care m-au incurajat sa merg inainte…

 

 

  

 

Oamenilor le lipseşte conştiinţa de specie. Adică acea conştiinţă care transcende individul tot aşa cum conştiinţa individului "transcende" celululele ce alcătuiesc corpul acestuia. (Asta ca să descriu cumva simplist.)

E drept, avem cultura. Asta ar trebui să ne ţină loc de conştiinţă. Avem istorie – care ar trebui să ne fie memorie. Şi totuşi, se pare că este nevoie de ceva mai mult de atât…

Căci fiecare generaţie nu face decât să repete prosteşte greşelile celei precedente, crezând cu naivitate că ea este mai evoluată, mai civilizată…

Şi în loc să ia taurul de coarne, în loc să taie răul de la rădăcină, ea preferă să găsească noi metode, noi raţionamente din ce în ce mai rafinate pentru a se scuza în proprii ochi. Ba chiar pentru a-şi ridica toate viciile şi pornirile sale extremist-autodistructive de orice natură la rang de virtuţi şi valori "umane".

Ce altă făptură e mai absurdă ca omul?!